Cum n-am vrut si nici nu vreau sa "ma obisnuiesc"

November 7th, 2016
La primul loc de munca (eram inca in facultate de altfel) am avut o saptamana (neplatita) de "training" la care m-am dus de altfel cu entuziasm si cu placere. Am lucrat toata ziua, am terminat tot ce era de facut ba chiar si peste. Iar la final de zi, la 6 fara 5, ni se adreseaza intrebarea ca daca nu vrem sa stam peste program ca sa mai facem X si Y. Liniste si tacere ca de mormant. Asa ca am zis eu simplu clar si raspicat ca NU, nu vreau sa stau peste program, vin maine la prima ora, sigur. Asa ca am plecat cu totii dupa o zi de munca iar pe drum am intrebat colegii daca ei chiar voiau sa stea mai mult, de n-au zis nimic? Si am avut urmatorul dialog de l-oi tine minte cate zile oi avea:
- Eh, nu voiam, nu.
- Pai si atunci de ce n-ati zis nimic? Nici macar dupa ce am zis eu.
- Pai cum sa zicem, nu se face.
- Cum adica nu se face? Stam acolo pana seara si pe degeaba si e ok, sau cum?
- Eh, asa e pe peste tot, te obisnuiesti tu.
- Dar NU VREAU SA MA OBISNUIESC!
Si mda, niciodata n-am vrut sa "ma obisnuiesc" cu diverse magarii. Cred ca de aia nici nu m-am potrivit niciodata, nici nu ma voi potrivi vreodata. Nu printre cei care se tot obisnuiesc cu una ori cu alta, numai sa nu iasa cumva in evidenta, ca daca si-or pierde locul? Caldut sau rece sau asa si asa ca toata viata lor traita la nivelul solului ori chiar dedesubt ca nu cumva sa-i bata vanturi reci daca se ridica fie si un pic. Nu, sper sa nu ma obisnuiesc chiar niciodata cu asa ceva.