Respecte și-un praz verde

April 24th, 2011

Mergând eu așa pe ulițele mai desfundate ale blogosferei (o mai iau pe arătură din când în când), mă tot lovesc de diverși (1) care-și țipă lipsa, zbiară și urlă că n-au dom'le, n-au și basta, n-au pentru mine, n-au de unde da. Respect n-au. De parcă le-aș fi cerut eu să aibă. Sau să-mi dea. Stați liniștiți oameni sărmani, că dacă n-aveți voi respect pentru mine nu-i problemă, că mie nu-mi trebuie ce-i al vostru. Am destul altminteri, mulțumesc frumos. Apreciez gestul, dar nu-i bai, nu vă agitați, nu vă nenorociți din disperare, stați ușurel, vă rog eu, serios, nu face nimic, nu-i teribil, se întâmplă să n-aibă omul o carte, o pâine, o gândire, un respect acolo, nu-i problemă.

Acum că am lămurit că nu-i nimic dacă n-aveți să-mi dați respect din ăsta (luați de la mine respecte cu încredere, că mie nu mi se termină) - și i-am pierdut probabil cu paragraful anterior măcar pe jumătate din cei care n-au dom'le, n-au și pace bună -  să mai remarcăm așa ca și când n-ar fi evident, că scumpetea asta pe piața respectelor e invers proporțională cu valoarea reală a timpului individului. Altfel spus n-are săracul respect, că lipsurile sale sunt mult mai mari, de unde să-i ajungă ce brumă face cu timpul lui și pentru chestii din astea fine gen gândire, gen respect? Fiți îngăduitori cu oamenii fără noroc, că și mintea dacă creștea pe câmp, o pășteau toți boii (2).

Interacțiunea asta lipsită de respectul lor e totuși chiar interesantă. Printre orbi, chiorul clar e doar un orb care trișează, iar cel care vede cu amândoi ochii doar minte cu nerușinare (3). În lumea unde toți sunt strâmbi, dacă apare unul drept, e clar că-i doar o șmecherie să pară c-ar fi drept. În consecință, în mintea netulburată de urma vreunui gând și îmbătată cu respecte găsite pe la colțul străzii, dacă am IP de Anglia se vede treaba că folosesc un proxy (huo, cititorii adevărați nu folosesc proxy-uri, doar își spun aegfowiejgaer sau ViRILuL). Că aș fi în Anglia nici nu se pune problema si nu-i ca și când ar fi clar și evident scris pe aici și chiar detaliat cu diverse ocazii (nici Anglia nu există de fapt, e doar o invenție a unora pentru care n-avem respect, să fie clar). Iar dacă nu înjur eu, mă înjură el, că e darnic, deși cam lipsit de imaginație în domeniu (4).

În sfârșit, să extragem pepita de aur pur și învățămintele pentru urmașii urmașilor noștri. Dacă n-aveți respect, dați înjurături, eventual mai spoite așa (înlocuiți parașută cu parapantă și șosetele cu proxy-urile). Cum, ce înjurături? Dacă-i femeie, atunci e curvă. Prin definiție, că de aia v-a secat respectul, că e ea curvă. Și probabil invidioasă pe cei 500 de euro pe lună din bloguri de succes, că e clar că nici nu visez la așa comoară din care aș trăi aici vreo săptămână maxim cu bunăvoință (mai mult cu bunăvoință decât cu mâncare și acoperiș deasupra capului, dar în fine, să nu intrăm în detalii).

Ah, dar să nu uit ce era mai important. Dacă înjurătura standard pentru că ești femeie e că ești curvă, atunci logic vorbind, admirația clară pentru masculi e că au puța mare. Ce-i drept unii se mai încurcă în ea, dar nu fiți și voi acum invidioși pe puța super furiosului.

Și cum Mircea Popescu zice că era ideea lui să scoată super furiosul la lumină, să-i dăm link, că în mod clar coincidențele nu există pe lumea asta.

P.S. Prazul verde e în titlu doar pentru SEO, bine?

 

1. Cel mai recent e Per Fu, dar îi dau link numai dacă cere explicit, să nu-i zboare altminteri traficul potop pe capul meu și-al bietului meu blog nepreparat cu mărar de SEO.

2. Nici boii n-au respect, clar.

3. Și prin extensie automată dacă-i femeie, e curvă, bine?

4. Pentru doritori, vroiam să fac o listă de înjurături, măcar să veniți și voi cu ceva nou, dar mi-e lene. Faceți voi lista, eu doar țin scorul.