Azi l-am tinut in brate

September 29th, 2015

Azi l-am tinut in brate pentru ca a fost prea bun si prea intelegator. A dat de la el atat cat a putut si inca un pic peste, iar picul acela peste il stiu cat doare. Pentru “picul” acela peste a inceput sa planga la locul de joaca - plans simplu de durere si atat.

Asa ca l-am tinut in brate intr-o zi de toamna aurie intr-un parc. L-am tinut in brate si i-am spus ca trebuie sa fii bun si cu tine insuti, nu doar cu altii. Printre masinutele lui pe care le-a impartit cu tot dragul cu ceilalti pe care i-a crezut la fel de darnici ca si el, l-am tinut in brate si i-am explicat cred pentru prima data acea balanta intre a da si a cere.

Nu-mi pare rau ca a plans ori ca a avut asa suparare. Mai bine acum decat mai tarziu, mai bine cat mai repede. Mai bine acum, pentru jocul la groapa cu nisip, decat mai tarziu pentru cine stie ce. Mai bine acum, cat pot inca sa-l tin in brate si sa-i iau durerea atat de usor. Mai bine acum cat inca urca el fara frica orice varf de stanca, oricat de inalt, daca-s eu aproape, cat e inca atat de aurie toamna mea.

20150925_114333_1