Distracție sau disperare?

November 14th, 2009

În Italia, cu cât cobori mai la sud, cu atât arhitectura devine mai frumoasă și sărăcia mai evidentă. În Salerno, sărăcia e omniprezentă în pereții scorojiți, locuințele meschine, rufele atârnând la uscat de-a latul străzilor înguste și întunecoase, zgomotul și mirosul motocicletelor și mașinilor ieftine și prost întreținute. Iar vara, când soarele pârjolește fără milă, zidurile orașului dogoresc ca un cuptor și te simți prins fără scăpare în infernul căldurii, sărăciei, mizeriei și disperării. Ajuns la capătul răbdării, la limita nebuniei, îți vine să te spânzuri sau să te arunci în mare. Dacă ești localnic însă, vei lăsa marea în pace și frânghia la locul ei și te vei duce în schimb la o petrecere monstru, la care vine jumătate de oraș. E drept că la urmă mizeria e și mai mare, sărăcia și mai pregnantă, iar de la distanță nu știi dacă se urlă de durere sau de plăcere și dacă e tortură sau distracție, dar la final rezultatul e același: epuizare, uitarea somnului și un nou început.