Oratorul si observatorul

December 29th, 2010

Oratorul e centrul atenției tuturor. A tuturor, mai puțin a lui însuși, evident. Într-un fel de schimb, publicul e atent la el, iar el e extrem de atent la ei. Privește, ghicește, evaluează, decide. Expune, gesticulează și toarce cuvinte cu care ghidează expert ascultătorii prin hățișurile reale ori închipuite ale ideilor. Cuvintele sale curg fără încetare peste audiență și o leagă cu fire invizibile într-o plasă mobilă, dar extrem de rezistentă. Din centrul pânzei sale, oratorul-păianjen simte fiecare pulsiune a audienței, fiecare presiune și deapănă fără încetare firele necesare pentru a-i aduce pe toți unde-și dorește. Îi leagă, îi înconjoară, îi ghidează sau îi reține, îi biciuie să continue sau îi trage de hățuri în altă direcție. Ei sunt nodurile, dar el deține toate cuvintele-firele. Cât timp își toarce pânza fără greș, oratorul e Conducător.

Observatorul în schimb decide când e nevoie de alt orator.